R[spunsul lui Iov.


	1 |i r[spunzând Iov, a zis:
	
	 2	„O, asculta@i, prieteni, cuvintele-asculta@i-mi,
		s[ nu r[mân cu-atâta din mângâierea voastr[!
	 3	Îng[dui@i-mi dar[ s[ mai vorbesc \i eu,
		\i numai dup[-aceea s[ m[ lua@i în râs.
	 4	Ce? crede@i c[ mustrarea mi-o’ndrept c[tre un om?
		sau care-ar fi pricina s[ nu-mi stârnesc mânia?
	 5	Uita@i-v[ la mine, mira@i-v[’ndelung
		cu falca rezemat[’ndesat în podul palmei.
	 6	C[ de-mi aduc aminte, m[ prinde tulburarea
		\i carnea de pe mine m[ arde \i m[ doare.
	 7	De ce necredincio\ii se @in întregi în via@[
		\i-ajung la b[trâne@e — ba chiar în bog[@ii?a
	 8	Urma\ii lor se’nal@[, un suflet dup[ altul,
		feciorii li se’mbie aici, sub ochii lor;
	 9	ei au în case sporuri, \i fric[ nic[ieri,
		\i varg[ de la Domnul nu st[ deasupra lor,
	10	nici nu le fat[ vaca’nainte de-a fi vremea,
		nici leap[d[ din pântec, \i nici r[mâne stearp[;
	11	ei d[inuiesc ca oaia ce nu cunoa\te vârst[,
		copiii lor prin preajm[ tresalt[ d[n@uind
	12	\i’n mâini cu al[ute \i’n sunet de chitar[
		se veselesc cântându-\i pl[cerea de a fi.
	13	Ei via@a \i-o termin[’nc[rca@i de bun[t[@i
		\i-adorm întru odihna loca\ului de veci.